Rezolvarea subiectului I de la sesiunea specială – Bacalaureat 2014
Rezolvarea subiectului I de la sesiunea specială – Bacalaureat 2014 – pe lângă răspunsul la cerinţe, între paranteze voi nota explicaţiile.
1. Lupta la care a participat armata română, conform sursei B, este cea de la Plevna (fragmentul care justifică răspunsul este „dezarmarea armatei române … armata care s-a luptat la Plevna …”
2. Sursa A se referă la secolul al XV-lea (în text apar anii 1412, 1429; secolul al XV-lea începe cu anul 1401 si se încheie cu anul 1500; nu uitaţi că secolul se notează cu cifre romane).
3. În sursa A este menţionat domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, iar în sursa B este menţionat domnitorul României, Carol I. (cerinţa prevede menţionarea câte unui domnitor din spaţiul românesc din fiecare sursă, atât Moldova, cât şi România sunt, logic, spaţii româneşti; cerinţa nu prevede menţionarea aceluiaşi domnitor, lucru care ar fi imposibil in situaţia de faţă, având de-a face cu epoci istorice diferite).
4. Litera corespunzătoare sursei care susţine că puterile vecine obligau statul român să participe la eventualele conflicte cu otomanii este A. (fragmentul din sursa A care dovedeşte acest lucru este „… Moldova să fie obligată să ajute cu oştile ei regatul maghiar, în eventualitatea unui conflict cu turcii”; Moldova era un stat român, iar prin tratatul dintre Polonia şi Ungaria era obligată să participe la luptele cu turcii/otomanii; citiţi cu atenţie textele).
5. Două înformaţii aflate în relaţie cauză-efect din sursa B sunt:
– cauza: „Sub pretextul că independenţa României nu era recunoscută şi că aliatul rus îi va reprezenta corect interesele” (deoarece independenţa nu era recunoscută …)
– efectul: (prin urmare) „delegatul român nu a fost admis la discuţiile de la San Stefano din 1878.”
O altă varinată de răspuns ar fi:
– cauză: „Unanimitatea forţelor politice româneşti în a respinge atât cedarea sudului Basarabiei cât şi tranzitul armatei ruse”
– efect: „a creat o acută tensiune în relaţiile dintre Bucureşti şi Peterburg.”
Alt răspuns posibil:
– cauză: „Marile avantaje pe care şi le asigurase Rusia prin Tratatul de la San Stefano îngrijorau Anglia şi Austro-Ungaria”
– efect: „Pentru a evita noi conflicte a fost convocat Congresul de la Berlin, care a revizuit clauzele de la San Stefano.”
6. Două acţiuni diplomatice prin care spaţiul românesc se implică în relaţiile internaţionale din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea sunt, printre aletele, tratatul de alianţă antiotomană încheiat între Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory, la Alba Iulia în 1595 şi tratatul antiotoman dintre Dimitrie Cantemir şi Petru I cel Mare, încheiat la Luţk în 1711.
Tratatul de la Alba Iulia, încheiat la data de 20 mai 1595 între domnul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul şi principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, a fost realizat datorită dorinţei de a se alia în lupta antiotomană, în contextul formării Ligii Sfinte, la care Mihai aderă din proprie iniţiativă şi din care făcea parte, printre altele, şi Transilvania. Delegaţia munteană trimisă de domn trădează însă interesele acestuia deoarece prin tratatul semnat se prevedea faptul că Mihai Viteazul devenea locţiitorul lui Sigismund în Ţara Românească, iar autoritatea marilor boieri era deasupra voinţei domnului. Pe lângă alianţa în lupta antiotomană o altă prevedere pozitivă a fost punerea bisericii ortodoxe din Transilvania sub jurisdicţia Mitropoliei Ţării Româneşti. Tratatul submina interesele lui Mihai Viteazul, prin urmare a încercat să scape de aceste prevederi încheind un alt tratat cu împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg în 1598.
Tratatul de la Luţk, încheiat la 13 aprilie 1711, între domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir şi ţarul Rusiei, Petru I cel Mare, a fost un tratat de alianţă antiotomană, prin care Moldova încerca să scape de dominaţia otomană prin trecerea sub protecţia Rusiei. Rusia recunoştea autonomia Moldovei, iar cele două părţi semnatare se aliau împotriva turcilor. Din păcate campania antiotomană s-a încheiat cu eşec, datorită înfrângerii de la Stănileşti din 1711. Prin urmare Moldova a rămas vasală turcilor, fiind instaurată domnia fanariotă, în timp ce Cantemir s-a refugiat în Rusia.
Notă: acţiuni diplomatice sunt tratatele de alianţă, participarea la congrese de pace, aderarea la diferite alianţe, încheierea de tratate de pace.
7. O caracteristică a politicii desfăşurate de România în relaţiile internaţionale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a evenimentelor descrise în sursa B este răcirea relaţiilor cu Rusia şi apropierea de Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia), cu care România încheie un tratat de aderare în 1883, pentru a evita izolarea diplomatică (evenimentele descrise în sursa B se referă la tratatul de la San Stefano, la tensiunile dintre Imperiul Ţarist şi România pe fondul pretenţiilor ruseşti, dar şi la Congresul de la Berlin, care a modificat hotărârile de la San Stefano). În urma Tratatului de la Berlin a fost recunoscută îndependenţa României, prin urmare o altă caracteristică a politicii desfăşurate de România în relaţiile internaţionale este independenţa acesteia, adică manifestarea pe plan extern a statului român ca stat suveran, independent, stabilirea de relaţii diplomatice cu alte state de pe poziţii de egalitate, amplificarea activităţii diplomatice prin deschiderea de reprezentanţe diplomatice în străinătate.