Rezolvarea subiectului al II-lea de la sesiunea speciala – Bacalaureat 2014
Rezolvarea subiectului al II-lea de la sesiunea speciala – Bacalaureat 2014
1. Un stat împotriva căruia continuă războiul, conform sursei, este Germania. Un răspuns bun este şi Ungaria („să sprijine financiar şi logistic operaţiile militare ale Aliaţilor împotriva Germaniei şi Ungariei”).
2. O informaţie referitoare la Comisia Aliată de Control pentru România, pe baza sursei, este că aceasta cuprindea reprezentanţi ai Statelor Unite şi Marii Britanii.
3. Conducatorul delegaţiei române la Moscova este Lucreţiu Pătrăşcanu, iar anul semnării armistiţiului cu Aliaţii este 1944.
4. Două informaţii referitoare la obiectivele delegaţiei României exprimate anterior semnării armistiţiului sunt dorinţa de a se stabili „termene precise pentru perioada ocupaţiei sovietice” şi ca autorităţilor române „să li se acorde mai multă libertate în ceea ce priveşte administraţia internă”, dar şi obţinerea angajamentului Aliaţilor „că întreaga Transilvanie va reveni României.”
5. Un punct de vedere, pe baza sursei, referitor la obligaţiile României în urma încheierii armistiţiului de la Moscova din 12/13 septembrie 1944 este că aceste obligaţii de ordin militar, statul român trebuind „să se angajeze în efortul de război aliat cu cel puţin douăsprezece divizii de infanterie”, dar şi economic, deoarece România trebuia să plătească „despăgubiri care se ridicau la 300 de milioane de dolari către Uniunea Sovietică” solicitau un efort imens din partea noastră. Chiar dacă membrilor delegaţiei române de la Moscova li s-a părut că „ţara lor scăpase uşor”, în interior au provocat îngrijorări referitor la „modul în care autorităţile sovietice vor interpreta şi vor pune în practică termenii armistiţiului.” Aceste temeri erau profund întemeiate deoarece se permitea accesul deplin al armatei sovietice pe teritoriul ţării.
6. Afirmaţia conform căreia în a doua jumătate a secolului al XX-lea în România sunt utilizate practici politice totalitare este adevărată deoarece odată cu instaurarea comunismului în ţara noastră este introdus monopartidismul. Toate instituţiile statului erau subordonate partidului unic, cel comunist, denumit în perioada 1948-1965 Partidul Muncitoresc Român, iar după 1965 Partidul Comunist. Membrii Marii Adunări Naţionale erau aleşi numai de pe listele acestui partid, prin urmare alegerile nu erau libere.
Eliminarea opoziţiei, represiunea şi guvernarea prin teroare sunt practici politice totalitare utilizate în perioada stalinismului politic. În 1948 s-a înfiinţat poliţia politică, Securitatea, care era considerată „inima partidului, care bate, bate, bate …” şi avea drept scop urmărirea adversarilor politici. Au fost înfiinţate închisori politice (Sighet, Gherla, Aiud, Piteşti etc.) pentru „duşmanii poporului”, unde erau deţinuţi pe nedrept adversarii politici ai regimului, dar şi intelectuali, studenţi şi ţărani. România postbelică a cunoscut mai bine de patru decenii de regim totalitar comunist, preluând modelul stalinist în politică, economie şi cultură, prin urmare au fost utilizate astfel de practici politice totalitare pentru a menţine controlul asupra statului.