Rezolvarea subiectului I – model bac 2013

Model subiect bac 2013  Model subiect 2013

Rezolvarea subiectului I

1. Conducatorul statului „românesc de la sud de Carpaţi” precizat în sursa A este Basarab.
2. Secolul la care se referă sursa B este secolul al XIV-lea.
3. Cele două state medievale româneşti menţionate în sursele A şi B  sunt Ţara Românească şi Moldova.
4. Litera corespunzătoare sursei care susţine că acţiunea militară organizată de regele Ungariei în spaţiul românesc a fost precedată de o acţiune diplomatică este A, explicaţia din text este „Solia de pace trimisă de Basarab lui Carol Robert cu oferta de a-i plăti în continuare tribut si de a îndeplini toate celelalte obligaţii asumate în anii anteriori cu prilejul restabilirii relaţiilor cu Regatul Ungar, a fost categoric respinsă de rege, hotărât să suprime statul românesc de la sud de Carpaţi.”
5. Două informaţii aflate în relaţie cauză – efect din sursa B sunt:  cauza – deoarece „Bogdan … îi înlătură pe succesorii lui Dragoş şi, ….în iarna lui 1364-1365 iese victorios în luptele contra armatelor regelui”, iar efectul – (prin urmare) „Astfel, Moldova, cum se va numi noul stat român de la est de Carpaţi, îşi începe existenţa istorică”.
6. Două confruntări la care au participat românii în perioada secolelor XV – XVII  sunt:

–       Bătălia Belgradului din iulie-august 1456 a fost o acţiune militară, o confruntare care a avut loc datorită politicii expansioniste otomane. Turcii, sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea cuceriseră Constantinopolul în 1453 şi se îndreptau la 1456 spre cetatea Belgradului, „poarta Europei creştine”. Apărarea cetăţii a căzut în sarcina lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Astfel, la începutul lunii iulie 1456 turccii au început asediul cetăţii, la care Iancu a răspuns cu hărţuirea armatei otomane şi cu distrugerea flotei turceşti de pe Dunăre. Atacul general a fost comandat de Mahomed al II-lea la 21 iulie, dar deşi a fost puternic, a doua zi Iancu a trecut la atacul direct asupra taberei otomane, determinând retragerea trupelor otomane pe data de 23 iulie, mai ales că izbucnise şi epidemia de ciumă. Datorită victoriei lui Iancu la Belgrad, Ungaria şi Europa Centrală erau deocamdată în siguranţă, apărate de pericolul otoman.

–       O altă confruntare este lupta antiotomană purtată de Ioan Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei între anii 1572-1574. Confruntarea sa cu turcii a avut loc datorită agravarii dominaţiei otomane, a dublării tributului. S-a aliat cu cazacii, cu ajutorul cărora îi înfrânge pe turci la Jilişte, în aprilie 1574, atacă şi incendiază Benderul, Brăila, Cetatea Albă. Din păcate însă este înfrânt în lupta de la Roşcani, din iunie 1574, este prins de turci şi ucis. Deşi victoriile sale au fost temporare, totuşi au contribuit la menţinerea autonomiei. Prin urmare politica sa, alături de cea a celorlalţi domnitori a împiedicat transformarea ţării în paşalâc turcesc.

7.   Asemănări între autonomiile locale din spaţiul românesc în Evul Mediu: autonomiile locale au la bază obştea sătească – „romanii populare” cum le numea Iorga, fiecare formaţiune politică prestatală sau autonomie locală era condusă de o căpetenie numită jude, cneaz sau voievod, prin unirea acestora s-au format statele medievale româneşti etc.