Rezolvarea subiectului al II-lea – model 2012

Model Bacalaureat 2012   BAC2012_Istorie_Model_Subiect

Subiectul al II-lea – model 2012

1. Numiţi partidul precizat în sursa dată. Răspuns : partidul precizat în sursă este Partidul Naţional Fascist.
2. Precizaţi, pe baza sursei date, o caracteristică a Camerei Deputaţilor. Răspuns: o caracteristică a Camerei Deputaţilor menţionată în sursă este că ea depinde de Partidul Fascist – “Camera Deputaţilor este aleasă în condiţii care o fac să depindă strict de partid.”
3. Menţionaţi un regim politic şi un spaţiu istoric, la care se referă sursa dată. Răspuns : sursa se referă la regimul totalitar extremist de dreapta – fascismul -, în text fiind menţionat faptul că  „regimul pluralist autoritar” a fost transformat de Mussolini într-o „dictatură totalitară”. Spaţiul istoric este Italia.
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Senat.  Informaţii referitoare la Senat, precizate în sursă, sunt :

–       Senatul era păstrat doar simbolic – „ Senatul era menţinut şi el doar pentru a se putea exploata referinţa la antica instituţie romană şi pentru a cruţa fosta  clasă conducătoare”;

–       Senatul era dominat de adepţii regimului fascist –  „membrii acestei înalte adunări sunt încărcaţi de oameni din partea regimului”;

–        Senatul nu are nici o putere – „ei nu au nicio putere concretă”.

5.  Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la atribuţiile lui Mussolini în stat, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă.

Din punctul meu de vedere întreaga putere a ajuns să fie controlată de Benito Mussolini, care transformase Italia, prin urmare, într-o dictatură totalitară. Supranumit „Il Duce” sau „Ducele”, Mussolini conduce ca un dictator, „nu dă socoteală decât în faţa regelui”, însă în fapt regele este „constrâns doar la rolul de reprezentare”. Mussolini este şeful executivului, prin urmare el „numeşte şi revocă miniştrii care nu sunt decât simpli executanţi”şi are mari atribuţii economice în calitate de ministru al corporaţiilor; este de asemenea „şef suprem al armatei” şi deţine şi atribuţii legislative, deoarece el „poate legifera prin decret-lege fără control parlamentar”. Deoarece deţine controlul atât asupra puterii executive, cât şi asupra celei legislative, „esenţa puterii aparţine în fapt „Ducelui”[ Mussolini]”.

6.  Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia practicile politice democratice reprezintă o caracteristică a Europei secolului al XX-lea. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

Ce sunt practicile politice democratice şi care sunt principiile, caracteristicile democraţiei în Europa secolului XX?

Principii / trăsături ale democraţiei sunt: constituţionalitatea, separarea puterilor în stat, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, votul universal, pluralismul politic sau pluripartidismul, alegerile libere.

Practicile politice democratice se referă la punerea în practică, aplicarea acestor principii democratice. Este necesar a se exemplifica cu state în care aceste practici politice au existat în secolul al XX-lea.

După Primul Război Mondial, datorită desfiinţării marilor imperii şi apariţiei de noi state în Europa – republici democratice sau monarhii constituţionale, parlamentare – a avut loc un proces de democratizare, prin elaborarea unor  constituţii democratice, care au prevăzut ca principii separarea puterilor în stat, garantarea depturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, pluralismul politic sau pluripartidismul şi introducerea votului universal.

Practicile politice democratice reprezintă o caracteristică a Europei secolului al XX-lea, deoarece pe lângă menţinerea unor state democratice prin tradiţie ca Anglia sau Franţa, apar şi alte state democratice, ca de exemplu România sau Germania.

Un fapt istoric relevant în acest sens este România interbelică, unde, prin Constituţia din 1923, au fost introduse: votul universal pentru bărbaţii de peste 21 de ani, separarea puterilor în stat, pluripartidismul, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Prin urmare România interbelică a fost un stat democratic, în care au avut loc alegeri libere, pe scena politică au activat mai multe partide, dintre care putem menţiona Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc.

Se poate exemplifica şi cu Anglia sau Franţa, atât din perioada interbelică cât şi din perioada postbelică.

Se poate formula o argumentare si din perioada postbelică, luând ca exemplu democraţiile occidentale versus comunismul din Europa Centrală şi de Est.